târșâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

  • târșâitură

Etimologie

Din a târșâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /tɨr.ʃɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
târșâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ târșâitură târșâituri
Articulat târșâitura târșâiturile
Genitiv-Dativ târșâiturii târșâiturilor
Vocativ târșâitură târșâiturilor
  1. târșâit.


Traduceri

Referințe