târgovețime

română

Etimologie

Din târgoveț + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /tɨr.go.ve'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului târgovețime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	târgovețime	invariabil
Articulat	târgovețimea	invariabil
Genitiv-Dativ	târgovețimii	invariabil
Vocativ	târgovețime	invariabil

1. (rar) mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online