tè

Vezi și : te, te-, Te, tè, tê, tẽ, tě, tẻ, tế, tề, tễ, tệ, te’, ’te, tɛ́

italiană

(italiano)

Variante

• (rar) thè

Etimologie

Din franceză thé < chineză 茶 (tê).

Pronunție

• AFI: /te/

Substantiv

tè m., invariabil

1. (bot.) ceai
2. ceai

Cuvinte derivate

• teicoltore
• teicoltura
• teiera
• teina

Cuvinte compuse

• tè verde

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Inevitabil din chineză 茶 (tê), probabil prin franceză thé.

Pronunție

• AFI: /'tɛ/

Substantiv

tè m., invariabil

1. (bot.) ceai
2. ceai

Referințe

• Wiktionary
• Wikiccionari

---

retoromană

(rumantsch)

Variante

• (reg., dialectele grischun, sutsilvan și surmiran) té
• (reg., dialectul sursilvan) te

Etimologie

Inevitabil din chineză 茶 (tê), probabil prin franceză thé.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

tè m., invariabil

1. (dialectele puter și vallader) (bot.) ceai
2. (dialectele puter și vallader) ceai

Referințe

• Wiktionary