tăgârța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă tagartzika.

Pronunție

  • AFI: /tə.gɨr'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
tăgârța
Infinitiv a tăgârța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tăgârțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tăgârțeze
Participiu tăgârțat
Conjugare I
  1. a se agăța de cineva.


Traduceri