tălmaci

Vezi și : tălmăci

română

Din slavă tlumaci.

Declinarea substantivului tălmaci
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tălmaci	tălmaci
Articulat	tălmaciul	tălmacii
Genitiv-Dativ	tălmaciului	tălmacilor
Vocativ	'	'

(înv.) persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret.
(înv.) persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret.