tălmaci

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : tălmăci

română

Etimologie

Din slavă tlumaci.

Pronunție

  • AFI: /təl'maʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tălmaci
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tălmaci tălmaci
Articulat tălmaciul tălmacii
Genitiv-Dativ tălmaciului tălmacilor
Vocativ ' '
  1. (înv.) persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret.
  2. (înv.) persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret.


Traduceri