tămânji

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer a (se) mânji.

Pronunție

• AFI: /tə.mɨn'ʒi/

Verb

Conjugarea verbului tămânji
Infinitiv	a tămânji
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tămânjesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tămânjească
Participiu	tămânjit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a mânji, a murdări.
2. (v.tranz.) (ir.) a picta; a mâzgăli.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online