tămădui

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din maghiară támadni.

Pronunție

  • AFI: /tə.mə.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
tămădui
Infinitiv a tămădui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tămădui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tămăduie
Participiu tămăduit
Conjugare IV
  1. a face să se tămăduiască.


Traduceri