De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din tărâța.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
tărâțare
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
tărâțare
|
tărâțări
|
| Articulat
|
tărâțarea
|
tărâțările
|
| Genitiv-Dativ
|
tărâțării
|
tărâțărilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a tărâța și rezultatul ei.
Traduceri
