De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din tărâța.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului tărâțare
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
tărâțare
|
tărâțări
|
Articulat
|
tărâțarea
|
tărâțările
|
Genitiv-Dativ
|
tărâțării
|
tărâțărilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a tărâța și rezultatul ei.
Traduceri