tărâțare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tărâța.

Pronunție

  • AFI: /tə.rɨ'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tărâțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tărâțare tărâțări
Articulat tărâțarea tărâțările
Genitiv-Dativ tărâțării tărâțărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tărâța și rezultatul ei.


Traduceri