taburet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tabouret.

Pronunție

  • AFI: /ta.bu'ret/


Substantiv


Declinarea substantivului
taburet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ taburet taburete
Articulat taburetul taburetele
Genitiv-Dativ taburetului taburetelor
Vocativ ' '
  1. scaun mic, fără spătar și fără brațe.
  2. scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian.


Traduceri