taburet
Etimologie
Din franceză tabouret.
Pronunție
- AFI: /ta.bu'ret/
Substantiv
| Declinarea substantivului taburet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | taburet | taburete |
| Articulat | taburetul | taburetele |
| Genitiv-Dativ | taburetului | taburetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- scaun mic, fără spătar și fără brațe.
- scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian.
Traduceri
Traduceri