tambură
română
Etimologie
Din neogreacă tampúras.
Pronunție
- AFI: /tam'bu.rə/
Verb
| Conjugarea verbului tambura | |
| Infinitiv | a tambura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tamburez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tambureze |
| Participiu | tamburat |
| Conjugare | I |
- instrument muzical asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung, prevăzut cu trei coarde metalice duble, care produc sunete fiind atinse cu un plectru.
Traduceri
Traduceri