Sari la conținut

tambură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din neogreacă tampúras.

Pronunție

  • AFI: /tam'bu.rə/


Verb


Conjugarea verbului
tambura
Infinitiv a tambura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tamburez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tambureze
Participiu tamburat
Conjugare I
  1. instrument muzical asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung, prevăzut cu trei coarde metalice duble, care produc sunete fiind atinse cu un plectru.


Traduceri