tanin

română

Declinarea substantivului tanin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tanin	taninuri
Articulat	taninul	taninurile
Genitiv-Dativ	taninului	taninurilor
Vocativ	'	'

substanță organică de origine vegetală, sub formă de praf cu gust astringent, întrebuințată în medicină, la fabricarea coloranților și, în special, la tăbăcirea pieilor.