Sari la conținut

tarantulă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tarentule.

Pronunție

  • AFI: /ta.ran'tu.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tarantulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tarantulă tarantule
Articulat tarantula tarantulele
Genitiv-Dativ tarantulei tarantulelor
Vocativ ' '
  1. păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale.


Traduceri