De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză tardiveté.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
tardivitate
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
tardivitate
|
'
|
| Articulat
|
tardivitatea
|
'
|
| Genitiv-Dativ
|
tardivității
|
'
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- caracter tardiv.
Traduceri
