telefon

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză téléphone.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
telefon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ telefon telefoane
Articulat telefonul telefoanele
Dativ-Genitiv telefonului telefoanelor
Vocativ ' '
  1. mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare.
  2. aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor.
  3. chemare sau convorbire telefonică.
  4. numărul de telefon al unui abonat.


Traduceri