tendu

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul tendre („a strânge, a încorda; a întinde”).

Pronunție

  • AFI: /tɑ̃.dy/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tendu
Singular Plural
Masculin tendu tendus
Feminin tendue tendues
  1. întins
    L'élastique est tendu.
  2. tensionat, încordat
  3. (fig.) încordat, tensionat, îngrijorat
    Il est préoccupé, tendu, irritable.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Etimologie

Din tendre.

Verb

  1. forma de participiu trecut la masculin singular pentru tendre.

Referințe