terțină
română
Etimologie
Din italiană terzina.
Pronunție
- AFI: /ter'ʦi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului terțină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | terțină | terține |
| Articulat | terțina | terținele |
| Genitiv-Dativ | terținei | terținelor |
| Vocativ | ' | ' |
- poezie cu formă fixă compusă din strofe a câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, în timp ce al doilea vers rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare.
- strofă dintr-o astfel de poezie.
Traduceri
Traduceri