teracotă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană terracotta.

Pronunție

  • AFI: /te.ra'ko.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
teracotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teracotă teracote
Articulat teracota teracotele
Genitiv-Dativ teracotei teracotelor
Vocativ ' '
  1. material de construcție în formă de plăci ceramice, obținute prin arderea și emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptușirea pereților etc.


Traduceri