terasament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză terrassement.

Pronunție

  • AFI: /te.ra.sa'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
terasament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ terasament terasamente
Articulat terasamentul terasamentele
Genitiv-Dativ terasamentului terasamentelor
Vocativ ' '
  1. ansamblu de lucrări constând în modificarea formei naturale a pământului în vederea realizării unei construcții.
  2. masă de pământ și pietriș deplasată și dispusă în formă de ridicătură, servind ca bază pentru o construcție (mai ales cale ferată, șosea, dig etc.).


Traduceri