teroare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză terreur.

Pronunție

  • AFI: /te'ro̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
teroare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teroare terori
Articulat teroarea terorile
Genitiv-Dativ terorii terorilor
Vocativ ' '
  1. frică extremă care paralizează conștiința.
  2. groază provocată de intuirea unei mari primejdii sau a unei mari nenorociri.


Traduceri