tetracord

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tétracorde.

Pronunție

  • AFI: /te.tra'kord/


Substantiv


Declinarea substantivului
tetracord
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tetracord tetracorduri
Articulat tetracordul tetracordurile
Genitiv-Dativ tetracordului tetracordurilor
Vocativ ' '
  1. grup de patru sunete consecutive ale unei scări muzicale.


Traduceri