tió

Vezi și : tio, tío, tio-, -tio, ti'o

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche, care provine din latină titionem, din tītiō („tăciune”). Confer franceză tison și spaniolă tizón.

Pronunție

• AFI: /tiˈo/

Substantiv

tió m., tions pl.

1. (spec.) partea inferioară a unui trunchi, folosită ca lemn de foc

Cuvinte derivate

• atiar

Cuvinte compuse

• tió de Nadal

Locuțiuni

• com un tió
• tió d'infern

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary