timpanită
română
Etimologie
Din franceză tympanite.
Pronunție
- AFI: /tim.pa'ni.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului timpanită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timpanită | timpanite |
| Articulat | timpanita | timpanitele |
| Genitiv-Dativ | timpanitei | timpanitelor |
| Vocativ | timpanită | timpanitelor |
- (med.) timpanism.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online