tincturezi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tinctura.

Pronunție

  • AFI: /tink.tuˈrezʲ/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru tinctura.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru tinctura.