tiparniță
Etimologie
Din tiparnă (învechit „tipografie” < slavă (veche)) + sufixul -iță.
Pronunție
- AFI: /ti'par.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tiparniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tiparniță | tiparnițe |
| Articulat | tiparnița | tiparnițele |
| Genitiv-Dativ | tiparniței | tiparnițelor |
| Vocativ | tiparniță | tiparnițelor |
- (înv.) tipografie (rudimentară).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online