tir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tir.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tir tiruri
Articulat tirul tirurile
Genitiv-Dativ tirului tirurilor
Vocativ ' '
  1. gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul).
  2. loc unde se fac exerciții de tragere la țintă.


Traduceri