tir

română

Declinarea substantivului tir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tir	tiruri
Articulat	tirul	tirurile
Genitiv-Dativ	tirului	tirurilor
Vocativ	'	'

gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul).
loc unde se fac exerciții de tragere la țintă.