titanit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză titanite.

Pronunție

  • AFI: /ti.ta'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
titanit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ titanit titanituri
Articulat titanitul titaniturile
Genitiv-Dativ titanitului titaniturilor
Vocativ ' '
  1. mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen.
  2. piatră semiprețioasă corespunzătoare.


Traduceri