tolănire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tolăni.

Pronunție

  • AFI: /to.lə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tolănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tolănire tolăniri
Articulat tolănirea tolănirile
Genitiv-Dativ tolănirii tolănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tolăni și rezultatul ei.


Traduceri