tonomat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Tonomat.

Pronunție

  • AFI: /to.no'mat/


Substantiv


Declinarea substantivului
tonomat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tonomat tonomate
Articulat tonomatul tonomatele
Genitiv-Dativ tonomatului tonomatelor
Vocativ ' '
  1. electrofon care schimbă automat discurile prin introducerea unei monede sau fise (folosit, mai ales, în localuri publice).


Traduceri