tormenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină tormentum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

tormenta f., tormentas pl.

  1. furtună (cu tunete), vijelie

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină tormentum.

Pronunție

  • AFI: /tor'menta/


Substantiv

tormenta f., tormente pl.

  1. viscol
  2. vijelie, vifor

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din tormentare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru tormentare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru tormentare.

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină tormentum.

Pronunție

  • AFI: /toɾ'men.tɐ/


Substantiv

tormenta f., tormentas pl.

  1. furtună (cu tunete), vijelie

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină tormentum.

Pronunție

  • AFI: /toɾ'men.ta/


Substantiv

tormenta f., tormentas pl.

  1. furtună (cu tunete), vijelie

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe