toron

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză toron.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
toron
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toron toroane
Articulat toronul toroanele
Genitiv-Dativ toronului toroanelor
Vocativ ' '
  1. grup de fire răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc.


Traduceri