trâmbă

română

Din slavă trąba („vălătuc”) < de origine germanică. Este dubletul lui drâmbă.

Declinarea substantivului trâmbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trâmbă	trâmbe
Articulat	trâmba	trâmbele
Genitiv-Dativ	trâmbei	trâmbelor
Vocativ	'	'

sul mare de material textil; val.
coloană (de fum, praf, apă etc.) ridicată în sus și răsucită de un vânt puternic; trombă.