trândăveală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a trândăvi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /trɨn.də've̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trândăveală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trândăveală trândăveli
Articulat trândăveala trândăvelile
Genitiv-Dativ trândăvelii trândăvelilor
Vocativ trândăveală trândăvelilor
  1. trândăvie.


Traduceri

Referințe