trândăvire
română
Etimologie
Din trândăvi.
Pronunție
- AFI: /trɨn.də'vi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trândăvire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trândăvire | trândăviri |
| Articulat | trândăvirea | trândăvirile |
| Genitiv-Dativ | trândăvirii | trândăvirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a trândăvi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri