trânteală

română

Etimologie

Din a trânti + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /trɨnˈte̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului trânteală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trânteală	trânteli
Articulat	trânteala	trântelile
Genitiv-Dativ	trântelii	trântelilor
Vocativ	trânteală	trântelilor

1. acțiunea de a (se) trânti.
2. (fam.) bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online