trânteală

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a trânti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /trɨn'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trânteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trânteală trânteli
Articulat trânteala trântelile
Genitiv-Dativ trântelii trântelilor
Vocativ trânteală trântelilor
  1. acțiunea de a (se) trânti.
  2. (fam.) bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală.


Traduceri

Referințe