trântire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din trânti.

Pronunție

  • AFI: /trɨn'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trântire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trântire trântiri
Articulat trântirea trântirile
Genitiv-Dativ trântirii trântirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a trânti și rezultatul ei.


Traduceri