De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din italiană trabuco.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
trabuc
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
trabuc
|
trabucuri
|
| Articulat
|
trabucul
|
trabucurile
|
| Genitiv-Dativ
|
trabucului
|
trabucurilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- țigară de foi.
Traduceri
