tracasare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tracasa.

Pronunție

  • AFI: /tra.ka'sa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tracasare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tracasare tracasări
Articulat tracasarea tracasările
Genitiv-Dativ tracasării tracasărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tracasa și rezultatul ei.


Traduceri