traheită
Etimologie
Din franceză trachéite.
Pronunție
- AFI: /tra.he'i.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului traheită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | traheită | traheite |
| Articulat | traheita | traheitele |
| Genitiv-Dativ | traheitei | traheitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare patologică constând în inflamarea mucoasei traheale.
Traduceri
Traduceri