trahit

română

Etimologie

Din franceză trachyte.

Pronunție

• AFI: /tra'hit/

Substantiv

Declinarea substantivului trahit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trahit	trahite
Articulat	trahitul	trahitele
Genitiv-Dativ	trahitului	trahitelor
Vocativ	'	'

1. rocă magmatică de formație recentă, frumos colorată, întrebuințată ca piatră decorativă în construcții.

Traduceri

Traduceri