trahit
Etimologie
Din franceză trachyte.
Pronunție
- AFI: /tra'hit/
Substantiv
| Declinarea substantivului trahit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trahit | trahite |
| Articulat | trahitul | trahitele |
| Genitiv-Dativ | trahitului | trahitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- rocă magmatică de formație recentă, frumos colorată, întrebuințată ca piatră decorativă în construcții.
Traduceri
Traduceri