tranchet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tranchet.

Pronunție

  • AFI: /tran'ket/


Substantiv


Declinarea substantivului
tranchet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tranchet tranchete
Articulat tranchetul tranchetele
Genitiv-Dativ tranchetului tranchetelor
Vocativ ' '
  1. bară de lemn care servește la amortizarea loviturii corpului unei nave de altă navă sau de chei în timpul acostării.


Traduceri