De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză transigéance.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
transigență
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
transigență
|
'
|
| Articulat
|
transigența
|
'
|
| Genitiv-Dativ
|
transigenței
|
'
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- caracter transigent.
Traduceri
