transigere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din transige.

Pronunție

  • AFI: /trans'i.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
transigere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ transigere transigeri
Articulat transigerea transigerile
Dativ-Genitiv transigerii transigerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a transige și rezultatul ei.


Traduceri