De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză transmuter.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
transmuta
|
| Infinitiv
|
a transmuta
|
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
|
transmut
|
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
|
să transmute
|
| Participiu
|
transmutat
|
| Conjugare
|
I
|
- a face să se transmute.
Traduceri
