tranzita

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză transiter.

Pronunție

  • AFI: /tran.zi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
tranzita
Infinitiv a tranzita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tranzitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tranziteze
Participiu tranzitat
Conjugare I
  1. a trece printr-o țară străină (fără îmbarcări și debarcări).


Traduceri