trapeză
română
Etimologie
Din greacă medie τραπέζα (trapéza, „masă”), prin intermediul slavă trapeza. Este dubletul lui trapez.
Pronunție
- AFI: /tra'pe.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trapeză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trapeză | trapeze |
| Articulat | trapeza | trapezele |
| Genitiv-Dativ | trapezei | trapezelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sală de mese într-o mănăstire; tricliniu.
Traduceri
Traduceri