traquet

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Probabil formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /tʁa.kɛ/


Substantiv

traquet m., traquets pl.

  1. pietroșel sur, pietrar; mărăcinar
    Le traquet motteux d'Europe migre en septembre-octobre jusqu'en Afrique Equatoriale.

Cuvinte compuse

Referințe