trebnic
română
Etimologie
Din slavă trĕbĕnikŭ.
Pronunție
- AFI: /'treb.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului trebnic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trebnic | trebnice |
| Articulat | trebnicul | trebnicele |
| Genitiv-Dativ | trebnicului | trebnicelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (rar) carte de ritual ortodox care conține rugăciuni.
Traduceri
Traduceri