Sari la conținut

triangula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trianguler.

Pronunție

  • AFI: /tri.an.gu'la/


Verb


Conjugarea verbului
triangula
Infinitiv a triangula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 triangulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să trianguleze
Participiu triangulat
Conjugare I
  1. a împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație.


Traduceri

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=triangula&oldid=908145”