triglif

română

Din franceză triglyphe.

Declinarea substantivului triglif
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triglif	triglife
Articulat	trigliful	triglifele
Genitiv-Dativ	triglifului	triglifelor
Vocativ	'	'

element ornamental constând dintr-o placă dreptunghiulară de piatră cu trei creste în relief, care se repetă la intervale egale.