triglif

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză triglyphe.

Pronunție

  • AFI: /triˈɡlif/


Substantiv


Declinarea substantivului
triglif
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triglif triglife
Articulat trigliful triglifele
Genitiv-Dativ triglifului triglifelor
Vocativ ' '
  1. element ornamental constând dintr-o placă dreptunghiulară de piatră cu trei creste în relief, care se repetă la intervale egale.


Traduceri